Epidemie de visuri

Am lipsit o vreme. Mi-am odihnit gandurile si degetele. Unii dintre noi mai au timp si pentru odihna, cu un pret, ce-i drept. Eu am tot timpul din lume sa invat cel mai pretios lucru: rabdarea. Primesc lectii de viata in fiecare zi despre asta si le simt ca pe un catharsis, atat de necesar.

Schimbarea e in noi si doar in noi insine, oricat am auzi asta spunandu-ni-se in jurul nostru. Si doar traind niste experiente de viata poti sa te schimbi cu adevarat. Eu cred in schimbare, atata timp cat ea vine din noi si pentru ca o simtim. Am trait-o din plin in toata perioada asta de cautari. Cel mai mult prin lectiile de viata pe care unii oameni mi le-au oferit. Buni sau rai, oamenii din jurul nostru ne formeaza si ne modeleaza, fie ca vrem asta sau nu si stiu ca ati mai auzit-o pe asta, dar noi chiar suntem suma tuturor oamenilor din viata noastra.

Oamenii de langa noi ne pot cobori, dar sunt altii, acolo, langa voi, care va pot urca la loc. Trebuie doar sa va tineti ochii larg deschisi. Si sufletul. Sa credeti in voi si in locul vostru pe lumea asta.

Primiti lectiile astea de viata cu capul sus, ca niste invingatori ce sunteti. Nu ati fi ajuns pana aici daca nu ati fi crezut in voi si in sansa voastra. Indrazniti sa credeti in voi si in ceea ce puteti sa faceti, in ceea ce puteti sa creati si in ceea ce puteti, in fiecare zi a vietii voastre, sa lasati o parte din voi. Pe oricare drum porniti, opriti-va doar din cand in cand, respirati si odihniti-va pasii... gandurile, dar niciodata visurile. Ele pot deveni realitate doar prin voi.

Am in jurul meu tot mai multi oameni care cred in visurile lor si vreau sa cred ca toata treaba asta e contagioasa. Vreau sa ma imbolnavesc de nebunia lor si vreau sa v-o dau si voua, la randul meu. O sa va povestesc despre fiecare dintre ei in perioada ce urmeaza, pentru ca nimic nu e mai puternic decat puterea exemplului si, poate asa, o sa incepem mai multi sa credem in visul nostru, sa indraznim sa visam cu ochii larg deschisi si sa ne privim, apoi, bucuria din privire cand vorbim despre asta.

Va invit sa-mi ramaneti alaturi si sa le aflati povestile frumoase, sa visati si sa aveti rabdare ca si visul vostru sa devina realitate. Daca ei au putut, noi de ce n-am putea?

sursa foto